La inceput am fost, ca orice familie normala (sa zicem) 4. 2 copii si 2 parinti. Apoi am ramas 3 si am luat un caine. Povestea noastra s-a nascut din dorinta de vindecare, de a imprtasi cu ceilalti drumul lung si anevoios care urmeaza unei despartiri / plecari definitive. Lumea noastra s-a schimbat la 180 de grade si nimic nu a mai fost ca inainte. A fost nevoie de timp pentru a pemite durerii sa se mai domoleasca. Dar si acum, ranile sunt adanci si dor si rasul copiiilor este cateodata un suspin. Dar nu renuntam, mergem inainte, ne reinventam in fiecare zi si invatam sa traim cu o bucata de inima lipsa.
Ne-ar placea sa impartasim cateva din reusitele noastre, din provocari, din lipsuri, din ce am invatat si din ce am citit. Drumul este lung si anevoios, dar fiecare zi in care zambim este un castig. Nu sunt psiholog, dar am experienta de viata. Am citit, m-am instruit, m-am provocat sa aduc lumina in viata copiiilor mei si sa-i tin pe linia de plutire. Si cred ca am reusit.
V-am zis ca ne-am luat un caine. Despre rolul lui de terapeut si alinare a durerii. va voi povesti pe larg.
A facut minuni, credeti-ma. Si nu mai am doar doi copii. Mai am si un copil blanos.
Pana data viitoare, sa fiti sanatosi si multumiti cu ceea ce aveti.Sa sperati la mai mult si sa luptati pentru asta. Lucrurile bune vin exact atunci cand nu te gandesti!
💗
