Ziceam deunazi ca suntem 3 si un caine. Cred ca mai corect ar fi ca suntem 4, deoarece cainele e un membru cu drepturi depline in familie si la cat de multe are nevoie pentru a creste mare, poate fi considerat aproape un copil.
Deci Johnny al nostru, baiat cu pedigree si bichon maltese din tata in fiu, pe care mi-l imaginam o bijuterie de catel, minion si subtirel, s-a dovedit a fi in final de talie medie si minion de vreo 10 kg..:)))
Dar cred ca daca era mic si subtirel nu se adapta foarte bine stilului nostru de viata si activitatilor cu copiii. Asa cum e acum, credeti-ma ca le face fata cu brio. Are pana si pasaport si merge cu noi oriunde ne-am duce. Calatoriile lui Johnny la munte si la mare, plus la campie sunt un deliciu sa le privesti.
Ideea e ca daca nu aveti un caine si intentionati sa va luati, ar trebui sa va ganditi bine daca sunteti dispusi sa va inhamati la asa ceva. Nu este o bijuterie, este o fiinta in carne si oase pe care trebuie sa o invatati multe, roade tot cand este mic, isi mai face nevoile in casa pana creste si invata sa se tina, are nevoie de hrana de calitate, vaccinuri, deparazitari, vizite la veterinar cand are probleme. Plus ca uneori mai calci si pe dintii de lapte..caci da, si cainii, precum copiii, au si ei dinti de lapte pe care si-i schimba undeva pe la 5 luni..
Dar energia, afectiunea, rabdarea, grija pe care ti-o ofera, compenseaza toate eforturile pe care le faci.
Si nu cred ca exista un terapeut mai bun pentru un copil aflat in suferinta decat un animal de companie care sa ii ofere atata bucurie. Si cum zicea baiatul meu, pentru noi Johnny este poate doar un caine, dar pentru el noi suntem lumea intreaga!
Dragul meu Johnny, sper ca vei fi cu noi multa vreme de acum inainte! 💓
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu